joi, 11 noiembrie 2010

Ciudat sau Abstract


E primul anotimp, de mult, cand vad

Frunzele cazute din copac,

Pe strada, balcon si chiar prin parc.

E prima oara, de mult, cand simt si ma gandesc

La lucruri care capata, din nou, un sens,

Un inteles apropiat, nu strain, ciudat sau abstract

E si prima data, de mult, cand imi doresc

Sa revad oameni, locuri si tot ce stiu ca mi-e drag,

Intr-un fel natural, simplu si poate cald,

Asa cum, de mult, incet, incet, fara sa stiu cum, am uitat…

sâmbătă, 5 iunie 2010

Scoala de Vara 2010

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială (SAS), organizează in perioada 25 – 31 iulie 2010, in Bucureşti, cea de-a doua ediţie a Şcolii de Vara având ca temă: Grupurile de Risc şi Serviciile Sociale de Suport.

Acest eveniment se desfășoară în colaborare cu organizațiile membre şi partenere ale Rețelei Române de Reducere a Riscurilor (RHRN), cu asistenţa tehnică şi financiară din partea Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri si Criminalitate (UNODC) şi al Institutului pentru o Societate Deschisă (OSI) - Programul de Sănătate pentru Romi (RHP).

Școala de Vară este deschisă studenților şi masteranzilor din universitățile de stat şi private din întreaga tara, cu excepția celor care au participat la prima ediție. Sunt așteptați să ia parte la acest eveniment studenți şi masteranzi din domeniul sociologiei, asistenţei sociale, psihologiei, psihopedagogiei, pedagogiei şi medicinii, dar şi din alte domenii precum: științe politice, jurnalism, comunicare, administrație publică, drept, biologie, chimie, teologie etc.

Pentru mai multe detalii, inclusiv accesarea formularul de înscriere, vă rugam sa vizitați www.sas.unibuc.ro

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Gesturi firesti

A fost un gest firesc, aproape natural si suficient de superficial ca sa para sincer. Recunosc ca toata dezamagirea mea trecuta a ramas acolo, in trecut, si cu o nervozitate controlata am zambit anticipandu-i miscarea si chiar am apucat sa zic... domnule Presedinte, in semn de salut. Mi-a zambit si mi-a intins mana. Stiti situatiile penibile in care nu-ti sincronizezi miscarile cand urmeaza sa dai mana cu cineva? Chestia aia de nu prinzi cum trebuie mana celuilalt? Eeee de data asta n-a fost cazul :) A fost o strangere perfecta!

luni, 29 martie 2010

Cioburi


era ca acasa cand luam cioburi de jos de pe strada si ma uitam prin ele. Unele erau verzi, altele inchise la culoare si cand nu gaseam din acestea, ma multumeam cu cele transparente. Cu ele nu puteam sa sa ma uit la soare dar ceilalti copii nu stiau asta si eu eram in randul lor. Se mai intampla asa si cand ma uitam prin rigla, unde, aproape de gradatie, imaginea se vedea deformata…


A trecut mult timp de atunci si ciudat sa se intample asta iar… Aveam privirea spre pietrele slefuite si curatate in timp de pasi, pietre devenite acum subiect in gandul meu. Nu mai stiu sa fi fost cineva langa mine pe banca, cioburile prin care ma uitam inainte au reaparut intr-un fel, iar gandul de acasa se lupta cu cel pentru ea. Asezat, imi tineam coatele pe genunchi si cu palmele imi apasam incet tamplele. Cand clipeam, imaginea se limpezea de a trebuit sa fac asta din ce in ce mai des. O asteptam pe Crina.


Un fragment din “A doua zi”, din anul 2006. Este vorba despre un pasaj din gandurile unui personaj.

vineri, 12 februarie 2010

Prietenul Absolut

Tastez Marian Ursan si gasesc 2 persoane, altele decat mine. Le dau add as friends si astept. Daca o sa-mi accepte prientenia Marian Ursan si Marian Ursan, am sa va zic. Despre ei este vorba. PE FACEBOOK! Despre asta vorbesc! Ne concentram si noi daca tot facem efortul sa citim? Sa va cautati clonele sa vedeti cine sunt. Aveti multe chestii in comun, purtati acelasi nume, sunteti pe Facebook...

Oare ei se cunosc intre ei? La ce s-au gandit Marian Ursan si Marian Ursan cand Marian Ursan le-a cerut prietenia, adica eu? Ce tare! Abia astept sa-i cunosc. Poate mergem undeva si ne intreaba cineva cum ne cheama. Nu randeti ca nu ma refer doar la mine, vorbesc despre alte persoane, puteti sa verificati singuri. Eu as vrea sa ma imprietenesc cu ei, asa m-am gandit!

Plecand de la ideea cu cei doi, ma intreb daca exista cineva care sa fie prieten cu toata lumea? Adica sa aibe la Friends pe toti cei care au cont pe Facebook, tot globul pamantesc. Sa fie un fel de Prieten Absolut! Atunci cand te imprietenesti cu unul, cu oricine, apare ca ai un prieten in comun, adica pe Prietenul Absolut. Nimeni nu mai este strain de ceilalti. Vezi pe unul, il saluti! Daca mimeaza ca se gandeste de unde sa te ia, ii zici ca va cunoasteti, ca aveti un prieten comun... si lumea se relaxeaza brusc. Te prezinta mai departe prietenilor. Pari de incredere.

Intrebarea Te cunosc de undeva? o sa dispara din limbaj :) Cine mai poate sa puna o intrebare atat de stupida? Da, normal ca ne cunoastem! Si inca ceva, iti transmite salutari Prietenul Absolut... el n-a putut sa ajunga... stii si tu cat de sociabil e, avea deja un program. Prietenul asta Absolut trebuie sa mentina relatiile cu toata lumea. Nu-i usor. Trebuie sa zica la toti la multi ani, sa fie vecin in FarmVille, sa fie in mafia ta, sa-ti scrie pe Wall chestii simpatice, sa bage comment la poze, sa posteze clipuri. Cred ca vreau sa fiu prieten cu Prietenul Absolut! Pare foarte ok si are multi prieteni...

Dar sigur o sa apare si abuzuri. Unii o sa zica... Prietenul Absolut m-a pus sa fac asta, el m-a impins. Eu n-am vrut, nu stiu cum a reusit sa ma convinga. El e adevaratul vinovat. Parea ca are multe argumente si m-a convins. Vor fi si multi oameni care sa arunce cu pietre, mai ales cei care n-au cont pe Facebook, il vor repudia, mai mult, il vor arata cu degetul si isi vor feri copiii de el, vor pune in seama lui toate nenorocirile umanitatii moderne, vor venera impostorii care revendica meritul prieteniei universale si suprematia singuratatii perene si toti, dar absolut toti, vor striga in gura mare cu respiratia grea, aproape taiata dar plina de ura: trebuie sa moara, Prietenul Absolut trebuie sa moara, sa moara... si, abracadabra, prietenia absoluta va muri! La fel e si pe Facebook!

luni, 8 februarie 2010

Societatea din parcare

Ce surpriza placuta, chiar foarte placuta. Desi m-am pregatit sufeteste sa deszapesesc masina, cand am ajuns de dimineata in parcare, viscolul a lucrat pentru mine. Imi venea sa-i fac cu ochiul. Parca era ceva intre noi doi. Nici pic de zapada pe masina. Cod portocaliu my ass! Pornesc masina, dau cu spatele, trag stanga ca sa evit duba din dreapta si Fordul din stanga, ma uit atent in retro sa nu lovesc masina lu' vecinu' de palier, incet pe langa Logan-ul lu' Carolica (sa nu va asteptati sa va descriu un accident ca n-a fost cazul, asta asa ca sa va treaca emotia), intru cu spatele in locul 9 (vacant de cand s-a mutat sor'mea) si dau sa ies cu fata. Ce sa mai ies ca urcasem pe zapada si patinam. M-am uitat sa vad daca sunt vecini la geam ca sa se amuze. Nimeni... :)

58 de minute m-am chinuit. 58! In viata mea n-am patit asa. Din viteza m-am urcat pe zapada, rotile erau in aer si patinau, practic bura masinii era pe zapada. Rezervorul era aproape gol, adica masina usora, si 58 de minute am dat zapada. Cinci-zeci-si-opt-de-mi-nu-te! Ajungeam la Viena in timpul asta cu avionul. M-a luat transpiratia, nervii si durerea de spate! Un vecin cu cainele se plimba pe langa mine. Cainele ham-ham si nici nu s-a gandit sa puna si el mana sa impinga.

Am iesit cu mare greutate intr-un final, am rezolvat ce aveam de rezolvat si cand sa ma intorc acasa (a venit RDS-ul sa repare internetu'), inainte sa fac dreapta pe alee, pana la Auchan, imi imaginam dezastrul din parcare. Ca sa intru in parcare, tre' sa urc putin, e o rampa acolo. Vin cu viteza si ce sa urc ca zapada era aruncata exat in drumul meu. M-am blocat iar. Hai cu balans, nimic, da' cu spatele, nimic, da, da si iar da, nimic, nimic si iar nimic. Cand vad o femeie ma impingea. Mi-a venit rau. Lasati tanti ca ma descurc, saru'mana, lasati, lasati... ce era sa-i zic? Mai cu forta? Eu stiam ca dureaza o ora sa parchez si mi-era rusine de ea. Cand apare un vecin din '72. Cu asta din blocul '72 ne bateam cand eram mici. Ne bateam... impropriu zis. Noi urcam pe centrala si strigam in gura mare m@#& lu' aia din '72! Ei ne prindeau si ne bateau.

Parca la zapada am ramas. Vad ca impingea baiatu' din '72 si mai apare inca un dom, cred ca tot din '72, asta initial dadea zapada de pe locul lui. N-au reusit! Am coborat sa analizez situatia. Acum aveti rabdare ca o sa va zic eu alta data povestea pana la capat.

marți, 2 februarie 2010

Smallers

Cand schimbi metroul la Unirii ca sa mergi spre Universitate, treci prin pasajul ala lung si cu tavanul jos, de ma intreb mergeu cum naibii scap de acolo daca pica pe noi. Si cum mergeam asa, ghici pe cine vad...

Acum ne intoarcem in timp, exact ca in filme cand sta unu' asa cu fata ganditoare, imaginea incepe sa faca valuri si trece usor spre un plan alb negru sau sepia, se schimba decorul, lumina si sunetul. Se aud cirpituri de pasarele, soare afara si eu mai tanar cu 6 sau 7 ani, mergand in Laptarie, sus la Motoare. Cred ca aveam parul lung! Super-distractie sa vezi filme acolo vara! Cum mergeam devreme ca sa prindem locuri bune, pana incepea filmul, ne apuca foamea. Oferta: mici, cartofi prajiti, salata, fasole, carnati etc. Ma "rezumam" la niste mici cu cartofi si salata (sper ca doamna nutritionist nu citeaste... oricum a fost inainte sa o cunosc si regret fapta). Asa... acolo la mici, dadeai comanda si-ti zicea 10 minute, 15 minute... dupa situatie. Si era o fata asa simpatica acolo, simpatica foc. Ce discutii sa am cu ea? Dadeam comanda si fix in 10 minute sau 15 cum zicea ea, ma prezentam cu bonul. Azi asa maine asa, se intampla sa nu fie gata comanda si-mi mai zicea... inca 3 minute, 2 sau upsss am incurcat comanda. Nu ma suparam, cum sa ma supar? Imi placea de ea. Cred ca 2 veri am mancat mici.

Trec cativa ani buni si anul trecut o vad in facultate tadammm! Schimbam o privire, doua... ne salutam si trecem mai departe. Dupa o luna iar si iar pana ne trezim la Social unu' langa altul. Plin de incredere o intreb ce mai face si asa... spontan (sanchi am facut repetitie doua mainute in gand inainte) ii zic... auzi dar tu stii de unde ne cunoastem? Mirata ma intreaba de unde? Ii zic... de la mici. Ea zice... da, din Laptarie, normal ca-mi amintesc. Pai si ma mai tii maine, intreb eu... Da, zice ea, cum sa nu, erai cel mai simpatic client. Nu te enervai niciodata!

Si cum ma gandeam ce sanse am sa supravietuiesc in tunel, ea trece in sens opus si ne salutam. Ca sobolanii murim daca se inunda, va zic eu. Pai n-ai cum sa fugi, aia e toata problema.

luni, 1 februarie 2010

Mutu

Ce urasc mai mult decat fotbalul pe lumea asta? Simplu talk-show-ul despre fotbal! Ce starea terenului, conditiile meteo sau ca aia si-au dorit mai mult victoria. Ai pierdut? Asta e! De ce e nevoie sa faci analiza minutului 46 si a stategiei de contra-atac a adversarilor? Defensiva nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor? Suporterii lor au fost mai apreape de echipa? Internationalul a jucat jalnic? V-a furat arbitrul? Sa mori tu?

In fine... despre Mutu am vrut sa zic cate ceva si-am iesit in off-side. Pe scurt, s-a drogat iar! Pai si la ce va asteptati? Bai stimata galerie, Mutu e si el om! Aste e firea umana! Abia acum il apreciez pentru fata lui umana si monstrii cu care sunt sigur ca lupta. Il mai apreciez ca vrea sa dea in judecata compania care a produs pastelele de slabit... Buna strategie, serios! Hai pase! Sunt liber!

luni, 28 decembrie 2009

Gaurile de la IKEA


Va place IKEA, nu? Mobila, imbusurile, chiftelutele? Va zic eu, oglinda era sparta!
Ieri am fost convocat la montat mobila, adica un sifonier si un pat. Domnu' Sorin s-a mutat din garsoniera in doua camere. 250 de euro la Socului. Cand am ajuns la el acasa, juma' de treaba era facuta. Nu m-am suparat. Sifonierul, unul cu 3 usi, alb (de' IKEA), avea montat plafonul si compartimentele, mai era de pus o sina pe care sa culiseze usile, sa fie batut PFL-ul din spate, usile de montat samd. Cat de complicat sa fie sa montezi mobila de la IKEA? Normal ca e usor, totul suedez, bine gandit si bine pus la punct, piesele de care ai nevoie la indemana, imbusuri, surubele si mai ales GPS-ul IKEA, adica manualul de montare a mobilei.

Ma minunam la fiecare pas, cat de bine era explicat procesul, cat de logice pareau etapele, piesele erau ambalate pentru fiecare pas... totul deosebit. M-a cuprins spiritul Craciunului in timp ce ansamblam mobila IKEA. Ma simteam bine.

Am intors sifonierul ca sa batem PFL-ul, adica spatele sifonierului. Am pus prima bucata, am batut-o in cuie. A doua la fel. A treia nu s-a potrivit! Hmmmmm. Am tras noi putin de scheletul sifonierului, am impins placa de PFL, s-a curbat putin dar s-a asezat bine intr-un final. L-am ridicat si arata bine. Eram bucurosi. Am adus prima usa, am scos-o din ambalaj si ne-am apucat de montat rotitele. Rotitele avau sa culiseze pe sina de care v-am zis. Totul mergea bine, ca la carte, aproape ca incepusem sa vorbim suedeza.

Am montat prima usa, totul minunat, si ne-am apucat de-a doua. La putin timp insa am constatat ca imbusul nu prindea, adica nu se potrivea. Ne-am chinuit pe rand. Nu mergea. Am gasit si explicatia: IKEA a dat gresit gaurile! (asa credeam noi) Sorin a adus o bormasina si cu o miscare fina chirurgicala a executat o corectie astfel incat sa mearga imbusul. A suflat jumatatea de kg de rumegus si a incercat din nou. Acum a mers :) Spriritul si imbusul IKEA au invins. In timp ce infileta, surubul s-a incins rau de tot... In aer plutea neincrederea. Ceva nu era bine. Am tras aer in piept si fara ezitare am zis ca dezastrul a inceput de la PFL. L-am batut gresit! Parea incredibil pentru ca toti cei de fata am fost de acord ca IKEA a dat gresit gaurile. Nimic nu mai avea logica, manualul era inutit, imbusul se incingea, PFL-ul era stramb, usa nu se inchidea si nici de chiftelute nu mai aveam chef.

Ne-am gandit sa trecem peste etapa asta, sa montam ultima usa (cea cu oglinda) si sa vedem dupa aia ce facem. Am adus cutia, am desfacut-o si-am injurat in suedeza.

luni, 14 decembrie 2009

Orange & Mos Craciun :)

From: Marian Ursan
To: Serviciul Clienti Orange
Date: Mon, Dec 14, 2009 at 4:58 PM
SubjectRe: Ref: (PSP-16105) Raspuns Orange 0744682227
Mailed-bygmail.com

Stimata Doamna Giulia-Carina Cristea,

Va rog sa ma scuzati ca n-am apucat sa va scriu mai repede. Am fost foarte ocupat.
Uitati raspunsurile mele:

Intrebarea dvs.: situatia reclamata este intalnita si pe alte numere de telefon - exemple ;
Raspunsul meu: da, este intalnita si pe alte numere de telefon. Va pot da exact 71 de exemple.

Intrebarea dvs.: de cand ati sesizat situatia reclamata? Inainte era bun semnalul ?
Raspunsul meu: am mai zis... de 3 ani de cand sunt la scoala. Inainte...adica inainte de cei 3 ani? Sincer nu stiu!

Intrebarea dvs.: care este zona afectata de lipsa semnalului (cea cunoscuta de dumneavoastra) ?
Raspunsul meu: hmmmmm n-am inteles intrebarea. Poate ca mai sunt si alte zone afectate...dar nu stiu nimic de ele...sau nu la asta se refera intrebarea?

Intrebarea dvs.: ce anume se intampla cand incercati sa initiati apeluri /cand alte persoane incearca sa va contacteze ?
Raspunsul meu: nu se intampla nimic...nimic! Nu pot sa initiez apeluri si daca cineva incearca sa ma contacteze robotul zice ca abonatul are telefonul inchis...

Intrebarea dvs.: cate linii de semnal exista ?
Raspunsul meu: linii? nu exista! Semnalul nu exista! Sunt zone in care exista un firicel de semnal, nimic mai mult.

Intrebarea dvs.: situatia este aceeasi indiferent de intervalul orar ?
Raspunsul meu: aaaaa da, tot timpul!

Intrebarea dvs.: exemplu de apel emis ( numar apelat, data si ora exacta )
Raspunsul meu: pai acum nu sunt la scoala. Dar maine o sa sun la dvs. si in timp ce stam asa de vorba eu am sa intru in scoala si o sa vedem ce se intampla impreuna. E OK? Pentru asta va rog sa-mi lasati un numar de telefon. E ok daca ma sunati dvs.?

Am strans semnaturi sa vedeti ca nu glumesc. Va atasez 2 liste cu 71 de semnaturi ale clientilor Orange deranjati ca nu au retea in Str. Schitu Magureanu 9. Vedeti, m-am tinut de cuvant!

Asaaaa...bun! Acum ce-mi doresc? In afara de rezolvarea situatiei, imi mai doresc de la Mosu', in semn de recunoastinta ca am sesizat situatia si ca am salvat Orange de la pierderea unui numar mare de clienti, un telefon Blackberry! Nu vreau iPhone ca nu are butoane si mie imi place sa butonez. Blackberry are tot alfabetul! Daca nu se poate un telefon...atunci abonament gratis toata viata. Deal?

Cu bine,
Marian

duminică, 8 noiembrie 2009

Le vad peste tot...

Le vad peste tot... parca sunt din ce in ce mai multe. Nu fac un efort sa le vad pentru ca hainele inchise la culoare le scot bine in evidenta. Devin mai vizibile asa... si sunt foarte deranjante.

Cum a inceput povestea? Totul a inceput la hipermarket, langa zona de prosoape de hartie si hartie igienica, unde, printre foarte multe alte chestii, exista si niste produse de indepartat scamele. Un dispozitiv simplu, o rola pe care este infasurata o hartie speciala cu un adeziv, un maner si cam asta e tot. Am zis sa incerc...sa vad cum este. Cred ca orice om normal la cap a fost nevoit sa indeparteze o scama de pe haine la un moment dat in viata.

Dupa ce mi-am luat aparatul, a doua zi, de dimineata, m-am pregatit sa plec de acasa si... am testat produsul. Prima oara m-am speriat rau. Milioane de mini-scame au aparut pe rola. Era plina de scame! Scame, scame, scame peste tot! De unde atatea scame? Era invazia scamelor de forme si dimensiuni diferite! Plovere, pantalni, camasi, haine...inclusiv ciorapi, toate erau pline de scame. Cum de n-am observat pana acum? M-am panicat! Nu stiam ce sa mai fac. Plecam de acasa fara scame, insa in masina observam cate una ratacita, la birou altele... si altele si din ce in ce mai multe. Parea o conspiratie a guvernului. M-am inarmat, adica mi-am cumparat inca un aparat de indepartat scamele pentru masina si inca unul pentru birou. Acum scamele aveau un adversar pe masura.

Am fost la un concert la sala radio si m-am uitat in jurul meu dupa scame. Muzica era cu mult peste puterea mea de intelegere si am avut timp sa vad ce e in jurul meu. Erau multe scame. Ingrozitor de multe, multe, multe! Cred ca fiecare om are dreptul la un aparat de indepartat scamele. Este un drept al nostru, al oamenilor sa traim intr-o lume fara scame. Am inceput sa reconsider ideea de cadou. Aparent nepotrivit, un aparat de indepartat scamele poate schimba viata celor care il primesc si aleg sa-l foloseasca. Am facut astfel de cadouri si astept sarbatorile de iarna. Acum oamenii zambesc! Sunt fara carii si fara scame.

Cand rola e plina, indepartezi invelisul de hartie care a intrat in contat cu hainele. Sub acest strat se gaseste altul, cel putin la fel de eficient. Cand si acesta devine plin de scame, o iei de la capat, adica indepartezi stratul si astfel esti gata de razboi.

miercuri, 28 octombrie 2009

Orange, Episodul 2

From: Serviciul Clienti Orange
To: marian.ursan@gmail.com

Date: Wed, Oct 28, 2009 at 9:39 AM
Subject: Ref: (PSP-16105) Raspuns Orange 0744682227
mailed-byorange.ro

Stimate domnule Ursan,

Referitor la sesizarea dumneavoastra, in cazul in care este in continuare valabila, pentru a efectua verificari mai amanuntite va rog sa reveniti cu detalii privind urmatoarele aspecte:

- situatia reclamata este intalnita si pe alte numere de telefon - exemple ;
- de cand ati sesizat situatia reclamata ? Inainte era bun semnalul ?
- care este zona afectata de lipsa semnalului (cea cunoscuta de dumneavoastra) ?
- ce anume se intampla cand incercati sa initiati apeluri /cand alte persoane incearca sa va contacteze ?
- cate linii de semnal exista ?
- situatia este aceeasi indiferent de intervalul orar ?
- exemplu de apel emis ( numar apelat, data si ora exacta )

Orange Romania ia toate masurile necesare pentru a asigura accesul clientilor la serviciile Orange, dar, din nefericire, nu poate oferi garantia unei transmisii perfecte, oriunde si la orice ora. Semnalele pot fi perturbate de lucrari temporare de intretinere si optimizare a retelei, de surse radio-electrice externe, de diferite obstacole (cladiri, tunele, denivelari accentuate ale solului), precum si de defectiuni intervenite in urma unor incidente izolate, pe care incercam sa le remediem in cel mai scurt timp.

Va asigur insa ca suntem preocupati de imbunatatirea continua a serviciilor si ariei de acoperire a retelei noastre. In cazul in care situatia nu s-a remediat, pentru a putea face investigatii mai amanuntite, legate de calitatea semnalului, va rugam sa reveniti cu detaliile solicitate.

Ne cerem scuze pentru inconvenientele create de situatia expusa de dumneavoastra, fiecare reclamatie reprezinta o ocazie pentru a ne imbunatatii serviicile si va asiguram in acest sens ca sesizarile dumneavoastra sunt tratate cu seriozitate.

Va multumim pentru intelegere si ramanem in continuare la dispozitia dumneavoastra pentru detalii cu privire la serviciile Orange.

Cu stima,
Giulia-Carina Cristea
Asistent Serviciul Clienti

miercuri, 7 octombrie 2009

Orange!

From: Marian Ursan <marian.ursan@gmail.com>
To: serviciul.clienti@orange.ro
Date: Wed, Oct 7, 2009 at 12:03 PM
Subject: lipsa de acoperire (pe bune)

Doamna/Domnule,

Doresc sa fac o sesizare cu privire la imposibilitatea folosirii telefonului mobil in Str. Schitu Magureanu 5, in incinta Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, din lipsa de semnal. Am ajuns la aceasta varianta scrisa pentru ca nu am fost crezut (de catre colegele dumneavoastra de la 411) ca in centrul capitalei nu exista retea Orange! In curtea facultatii ocazional se poate comunica daca prinzi un "firicel" de retea, insa din cladire este imposibil sa suni sau sa primesti apeluri. Banuiesc ca nu are rost sa mai adaug in cate situatii penibile m-am aflat din aceasta cauza. Stiti cate fete m-au parasit pe motiv ca mi-am inchis telefonul cand trebuia sa le zic daca mai mergem sau nu la munte? Nici ele n-au crezut ca in centrul capitalei nu exista retea Orange!

Nu sunt singurul in aceasta ipostaza. Daca este nevoie, am sa trec la strangere de semnaturi, insa acest efort din partea mea, in cazul in care se dovedeste ca am dreptate, trebuie sa fie recompensat de catre Orange :) Abonament gratis pe viata! Situatia asta este de cel putin 3 ani de cand sunt eu pe acolo si va dati seama cati au renuntat la Orange din acest motiv? Vedeti, asta este explicatia pentru scaderea numarului de clienti...nu criza!

Va rog sa verificati! Aveti sansa sa faceti ceva bun sau ma vad nevoit sa trec pe Cosmote! Si asa imi plac mai multe reclamele lor!

Cu deosebita sinceritate,

Marian Ursan
Telefon mobil: 0744 682 227 (degeaba verificati, platesc la timp factura!)
PS Va stau la dispozitie telefonic cu orice informatie necesara. Daca este nevoie, aranjam o intalnire in locatia respectiva ca sa facem o verificare. Va rog sa-mi raspundeti in scris, pe mail.

joi, 1 octombrie 2009

Scuzele ca niste obiecte

Este ora 1 dimineata si am senzatia ca noaptea sunt mai inspirat cand vine vorba de scris. S-a facut deja 1 jumate si am scris doar o fraza...deci exista o relativitate. Am fost in Fratelli, insa nu despre asta am sa vorbesc. V-am zis unde am fost asa...sa vedeti ca mai merg si eu in alta parte, nu doar in '74.

Personajul 1 (P1): imi cer scuze pentru ce am facut...imi pare rau.
Personajul 2 (P2): iti accept scuzele, e ok.

Nu e nimic suspect, nu? Atunci hai sa parcurgem textul. P1 cere ceva, adica scuze: "imi cer scuze". P2...accepta scuzele "iti accept scuzele"...cum naibii vine asta? Unul cere ceva si celalalt accepta acelasi ceva. E ca si cum P1 cere un pachet de tigari de la P2 si P2 accepta pachetul de tigari...de la P1. Ca sa aiba o logica, trebuia sa fie ceva de genul... P1: imi cer scuze. Recatia lui P2 trebuia sa fie: iti dau scuzele. Unul cere si celalalt da! Cam asa e logic, nu? In realitate unu' se face ca cere ceva (scuze), iar celalalt face pe prostu', adica nu intelege si in loc sa-i dea "scuzele" celui care le-a cerut, schimba sensul lucrurilor si zice..."iti accept scuzele". Pai P1 ti-a dat ceva ca tu sa poti accepta??? Cumva P1 a zis "imi dau scuzele" ca P2 sa poate spune "iti accept scuzele"??? Sigur ca NU!!! Atunci de unde nebunia asta cu cerutul si acceptatul scuzelor? Scuzelel astea sunt ca niste obiect sa le poti da, lua, accepta, cere...?

DEX-ul din '98 zice asa: SCUZÁ, scuz, vb. I. 1. Refl. A cere scuze (2), a-și exprima (în fața cuiva) părerea de rău pentru o greșeală făcută; a se dezvinovăți, a se justifica. ♢ Expr. (Tranz. absol.) Scuzați! formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, o stângăcie etc. 2. Tranz. A accepta, a primi scuzele (2) cuiva; a ierta. – Din it. scusare. Cf. fr. e x c u s e r.

Este exact cum am anticipat. Adica omu' CERE scuze, nu DARUIESTE scuze. Atunci P2 asta de ce naibii accepta scuzele? I-a oferit cineva ceva de genul asta?

luni, 14 septembrie 2009

Prima femeie

Eu sunt cel mai mic, adica mai am doua surori care sunt mai mari...logic! Diferenta dintre noi este de 2 respectiv 4 ani. Cand eram eu mic si stateam acasa la noi in comuna, familia mea avea tot timpul idei sa mergem fie la padure, fie la un film la Bucuresti, in debarcader, ba colo, ba dincolo…ca te si mirai pe unde ne mai plimbam. Problema era ca sor’mea aia mare era la scoala si nu prea aveam cum sa facem. Pe vremea aia sabata se invata si exact atunci ne apuca mai tare sa ne plimbam. Problema se rezolva repede, adica mergea mama la scoala (ma lua si pe mine sa vad elevii), parlamenta putin cu invatatoarea, o lua pe sor’mea si plecam cu totii.

Si cum tot treceam noi pe la sor’mea sa o luam de la scoala (sa nu va imaginati ca ea plangea ca o luam de la lectii...), dupa un timp am facut 6 ani! Cam pe vremea aia am mers in Capatu’ lu’ 14 la cumparaturi pentru fete...chestii de scoala. La magazin, o vanzatoare o intreaba pe mama daca imi cumpara si mie costum de scoala.
Mama: ...pe asta nu-l dau la scoala ca e mic, are numai 6 ani. Ce sa faca el acolo...
Vanzatoarea: Da-l tanti ca e mai bine de la 6 ani, pierde un an...
Eu: Hai ca ma duc si io mamaaaa, ca e si aia a lu’ Veronica si Palanici...ma duc si io cu ei.
Sor’mea mare: si-l dai la tovarasa mea ca io am terminat si acum o sa aiba cls. I.

Pe 15 septembrie m-am trezit de dimineata sa ma duc la scoala! Era multa lume acolo, omor... Un vecin... nea Florian zicea: Bai Marine (asa imi spun mie acasa), ia niste untura si da asa pe scoala pe la colturi ca o sa roada cainii la ea si se darama...Pe mine, in loc sa ma bage in clasa cu tovarasa la care facuse sor’mea, ce nenorocire crezi ca s-a intamplat. M-a bagat la alta clasa…cand am intrat in acolo ... era o invatatoarea tanara (cred ca era prima ei clasa), schimba doua vorbe cu mine si ma trimite in a doua banca pe randul de la perete. Cand ma uit cu cine m-a pus in banca...era una cu ochelari... M-a luat un plans...ba si plangeam ca s-a speriat invatatoarea si-a venit la mine sa ma intrebe ce s-a intamplat. Eu o ignoram si plangeam...

Mama: nu are nimic tovarasa, vrea el la alta clasa unde a facut sor’sa...da’ nu se poate ca s-a completat clasa.
Eu: %@#%^&* (adica plangeam in hohote)
Tovarasa: Marian…te rog sa te uiti in ochii mei…tu chiar vrei sa mergi la alta clasa?
Eu: DA!
Tovarasa: *&^%$# (lacrima) … duceti-l unde vrea ... daca nu-i place aici...

Si-am plecat sa vorbim cu directoarea scolii ca era risc sa ma imbolnavesc de la atata plans daca nu ma transfera! Intr-un final s-a rezolvat si am ajuns la cls. I E, la tovarasa Calaigiu Aneta.
De cealalta invatatoare n-am mai aflat nimic...nimic...
Era prima femeie pe care am facut-o sa planga ... acum 24 de ani!

duminică, 6 septembrie 2009

30 de ani!

Mad World!




All around me are familiar faces
Worn out places, worn out faces
Bright and early for their daily races
Going nowhere, going nowhere
Their tears are filling up their glasses
No expression, no expression
Hide my head I want to drown my sorrow
No tomorrow, no tomorrow

And I find it kinda funny
I find it kinda sad
The dreams in which I'm dying
Are the best I've ever had
I find it hard to tell you
I find it hard to take
When people run in circles
It's a very, very mad world mad world

Children waiting for the day they feel good
Happy Birthday, Happy Birthday
And I feel the way that every child should
Sit and listen, sit and listen
Went to school and I was very nervous
No one knew me, no one knew me
Hello teacher tell me what's my lesson
Look right through me, look right through me

And I find it kinda funny
I find it kinda sad
The dreams in which I'm dying
Are the best I've ever had
I find it hard to tell you
I find it hard to take
When people run in circles
It's a very, very mad world ... mad world
Enlarging your world
Mad world...

joi, 3 septembrie 2009

Servicii de Sanatate si Sociale

In urma cu doi ani, adica in 2007, tot cam pe vremea asta, am scris un eseu ca sa intru la master. Admiterea consta in depunerea unui eseu legat de domeniul serviciilor de sanatate si sociale, si in sustinerea unui interviu. Putin mai jos este un fragment din acel eseu, adica prima parte...si finalul. Enjoy!...DA! am intrat cu 10!

Servicii de Sanatate si Sociale
de Marian Ursan

Am dat de multe ori spaga la medici si asistente, insa cel mai simplu a fost cu portarii din spitale. Ei nu comenteaza si te tin minte data viitoare cand apelezi la bunavointa lor. Nu toti reusesc sa dea spaga atat de natural, va spun din experienta. Pe cat de penibil m-am simtit de fiecare data, pe atat de multumit am fost pentru ca am facut ce trebuia. Cel putin asa am crezut. Am asistat la multe situatii neplacute...oameni care credeau ca insulta medicu' daca ii ofera o "atentie", medici care asteptau "atentia" apartinatorilor...insa dorinta de a trece peste aceste momente, din ce-am observat eu, este in egala masura la ambele parti. E un lucru stanjenitor.

Din pacate actul medical este conditionat de spaga. Poate ca nu este atat de generalizat fenomenul, dar se intampla pentru ca am vazut. La fel am vazut cum primul lucru pe care il cere o asistenta unei persoane aflate intr-o situatie de urgenta medicala este…buletinul de identitate! Intr-o sectie de chirurgie, botoseii de plstic de unica folosita (d'aia ca la Muzeul Peles) s-au rupt de cate ori au fost folositi. Chiar si asa, lumea-i pune peste incaltaminte la misto. La fel am facut si eu. Ma mai deranjeaza cand trebuie sa-mi pun un halat pe umeri cand vizitez pe cineva la terapie intensiva. De multe ori halate sunt murdare, rupte si cred ca atunci cand nimeni din spital nu le mai doreste, ajung sa fie folosite pentru vizitatori. Problema nu este ca trebuie sa le porti, ingrijorarea mea este ce fel de profilaxie se realizeaza cu astfel de echipamente. Cum de stiu asa de multe? Pai am o familie cam mare si cu numeroase probleme medicale. Cativa au murit prin spitale (...)

Am certitudinea ca un manager in domeniul serviciilor de sanatate si sociale trebuie sa fie profesionist, bine pregatit si mandru de munca pe care o face. Este una deosebita.

duminică, 30 august 2009

A Beautiful Mind

Imagineaza-ti ca…deodata ai afla ca oamenii…locurile si momentele cele mai importante din viata ta…nu au trecut…n-au murit, ci mai rau…n-au existat niciodata…

Cum ai face fata situatiei? Cat de repede ai accepta? Daca n-ai accepta, este asta tarie de caracter? Daca ai accepta inseamna ca esti slab sau tocmai asta te face puternic...? Fragilitatea lumii noastre interioare, adica viata din ganduri in care mai auzim uneori cate o melodie, seamana tare cu alergatul pe ghiata…zambesti, daca poti, te ridici, te scuturi si mergi mai departe. Eventual nu mai alergi. Degradarea realitatii insa se intampla treptat si trecerea timpului nu aduce schimbari semnificative, observabile, ba chiar uneori persista ideea de monotonie. Pana unde putem dezvolta o idee sau cat de departe putem avansa cu un plan si sa avem convingerea ca exista un drum inapoi, real? Cand ideile sau planurile astea de care vorbim sunt deosebite, speciale intr-un fel sau altul pentru noi sau pentru ceilalti, panta devine periculoasa. Mai mult, incepi sa alergi...
Sambata seara, pe Pro Cinema, am avut ocazia sa revad A Beautiful Mind (O minte sclipitoare) cu Russell Crowe, Ed Harris, Jennifer Connelly si Christopher Plummer. Filmul este drama unui matematician pe numele sau John Nash.

miercuri, 26 august 2009

Nutritionista, Madonna si Tramvaiul 41

Sa va explic. Cu nutritionista pe scurt ca merg bine. Am ajuns la 83,5 kg si mi-a zis ca mai scapam de 5 kg…va scot carnea de pui de dimineata si vedeti cu fructele ce faceti ca astea de la ora 16 sa nu fie prea dulci. Seara o supa si iaurt si ne evdem peste 3 saptamani! Urmatorul!

Si m-am dus la concert la Madonna. Lume multa, BGS peste tot, SMURD, jetoane, praf, Jandarmeria si chiar baietii discreti cu Audi A4! Fete, baieti, oameni trecuti de prima tinerete, copii, coada de 200 de persoane la Betty Ice si hotdog…o nebunie. Concertul incendiar trebuia sa inceapa la ora 21:00 si-a inceput cu 5 minute inainte de ora 22:00. Eu cred ca dezastrul de aici a inceput.

Si-a aparut Madonna....Lumini, ecrane gigantice, sunet deosebit, fete urcate pe umerii baietilor si pahare de bere date peste gat in fuga ca sa scape omu' de o grija in plus. Publicul cu mainile in aer…dar nu de fericire...ci sa faca poze cu telefonul mobil. Nu aplauda nimeni, nu urla nimeni iar versurile…parca erau toate melodiile in prima auditie - nu le stia nimeni. Prima melodie asa, a doua la fel – deja parea suspect. Noroc cu mortu' Michael Jackson care a facut el o lucrare asa ca prin minune si s-a arat la public cu fata de copil negru, adica cand era mic. Atunci a inceput lumea sa aplaude si sa bata din palme in aer asa cum fac strainii la ei la concerte. Da Madonna cu Frozen, da piesa cu Justin, aia cu Bonita si parca publicul mai misca ceva, ceva. La Ray of Light lumea deja dansa si mi-am adus aminte de Ulpia. Ei ii placea melodia asta. In fine, parea un concert care isi revine.

Dar ca sa vezi cum se strica treabaaaaaa. Madonna, cumsecade, aduce un taraf pe scena. Zice la public ca stie ea ca in Romania tiganii sunt discriminati, ca la fel patesc si homosexualii si ca nu e bine. Lumea atat astepta! Si-a inceput un huiduit si fluieratuuuuriiiii….Huiduiau nenica de nu-ti venea sa crezi. Unu din spatele meu zicea ca bine a facut Antonescu, altii injurau gaozarii si uite asa s-a manifestat lumea cu Madonna pe scena de ne-am facut de ras. Concertul era distrus. A mai intrebat femeia…Romania are you here? A mai bagat si treaba cu uuuuuuuuuuuu si apoi cu microfonul la public sa faca si puzderia uuuuuuuuuuuuuuuuu…dar nimic. Parca eram batuti in cap.

Bis? Ce bis domne ca a zis good bye si good bye a fost! In 5 secunde s-au aprins luminile si lumea era gramada la iesire. Pe drum, ca aveam de mers pana la masina, publicul discuta, isi dadea cu parerea la telefon. Unu’ ca a fost asa si pe dincolo, altul ca nu s-a auzit bine, ca la Rolling Stones a fost mai bine ca Michael Jackson e mai tare si uite numai comentarii d'astea. Si cand ziceam si eu ca e liniste, mai incepe unu' la telefon:...pai cum sa fie? Nu a fost prea bine, ma asteptam la mai mult, mai multa energie si show. La un moment dat a zis si de tigani ca au venit unii pe scena. Madonna cica sa ne purtam frumos cu ei. Pai sa vina Madonna cu mine in tramvaiul 41 si sa vada ea cum e cu tiganii. Sa vina si in Chitila si mai discutam dupa…
Acest articol e scris acum, la o ora dupa concert.

vineri, 21 august 2009

ANARHIST VS. ANARHIST


Patru tineri suspectaţi că aparţin unei organizaţii anarhiste din Germania, opriţi la Vama Giurgiu...sursa: Realitatea TV



Hmmmmm organizatie anarhista? Hai ca e tare asta. Pai si cum s-a infiintat organizatia asta? S-au adunat niste anarhisti...la o ORA ANUME si s-au pus DE ACORD sa infiinteze o organizatie. Au stat frumos la o masa, au ADOPTAT ordinea de zi (pe care au si RESPECTAT-O), au definitivat STATUTUL, dupa care au trecut la alte parlamentari despre viata ASOCIATIVA. Intr-un final au fost cu totii de ACORD. Au facut ALEGERI si au un SEF pe care toti membrii il RESPECTA. Cand acesta ii convoca, primeste o CONFIRMARE de prezenta pe mail si toata lumea se aduna la SEDINTA, in ziua si locul stabilit. Un anarhist tine MINUTA intalnirii pe care o DISTRIBUIE membrilor pentru eventuale COMPLETARI...pana la o DATA anume. Apoi o ARHIVEAZA in dosarul de minute, cu NUMAR de inregistrare si SEMNATURI in original.

Cum devine un anarhist membru in organizatia de anarhisti? Banuiesc ca depune o CERERE semnata pe care ceilalti o analizeaza. Se trece la VOT si daca anarhistul are fapte bune, adica da dovada de un inalt grad de anarhism – este acceptat. Nu vi se ceva suspect? Da’ cand se exclude un anarhist din organizatie de anarhisti? Nu se prezinta la adunari? Vorbeste urat? Boicoteza bunul mers al organizatiei? In mod normal asta trebuia sa fie membru model prin comportamentul lui, nu sa fie exclus.

Atunci cum naibii de exista astfel de organizatii? Oare aharhistii isi platesc la timp cotizatiile, inclusiv 2% din impozit?

Mai multe despre anarhism la http://ro.wikipedia.org/wiki/Anarhism

luni, 17 august 2009

Alergia

Sunt alergic. Nu suport parfumul si mai ales sa intru in body-shop, asa ca s-a intamplat de mai multe ori sa iau Claritine.

Claritine este indicat in ameliorarea simptomelor asociate cu rinita alergica, cum sunt stranutul, rinoreea, pruritul nazal precum si pruritul si senzatia de usturime la nivel ocular. Semnele si simptomele nazale si oculare sunt ameliorate rapid dupa administrarea orala a produsului. Claritine este de asemenea indicat pentru ameliorarea simptomelor si semnelor din urticaria cronica si alte afectiuni alergice dermatologice.

Intrebarea care ma macina este daca poti sa faci alergie de la un antialergic. Adica daca iau mai multe comprimate de claritine, fac alergie?

PS. In cazul in care mai e cineva care se intreaba ce pateste un barbat care isi administreaza pilule contraceptive, raspunsul este NIMIC.

luni, 10 august 2009

Alienare

Brusc se intampla sa ai timp liber si sa nu ai chef sa-l folosesti. Nimic nu mai pare prioritar. Cat sa dormi? Cate filme sa vezi si cata bautura sa consumi? Toate au trecut pe planul doi.
Din cand in cand mai verifici mailul de serviciu - poate e ceva urgent, te gandesti daca ai terminat toate rapoartele si daca nu cumva s-a strecurat un task nerezolvat. Asta ce inseamna?

luni, 3 august 2009

doamna nutritionista II

- Nutritionista (N): 84,5 kg! Bravo Domnu' Marian! Ai vazut ca se poate. Te plangeai ca nu poti sa te trezesti sa mananci dimineata. Sa vedem cat ai slabit cu totul...ia uite 13,5 kg! Bravo!

- Marian (M): eeee, m-am obisnuit acum.

- N: pai inca o serie si ajungem pe la 80. Tu ai un metru si 80 asa ca tocmai bine. Pleci in vacanta? Nu-ti mai dau supa ca aia o fac cu delikat si knorr.

- M: cum credeti...eu pot sa mananc tot asa...

- N: Uite aici dieta si ne evdem pe 23...poti dimineata ca sa nu astepti prea mult? E OK pe la 10?

- M: la 10?? Nuuu e prea devreme, dupa ora 11 daca se poate...

doamna nutritionist

De doua sau trei luni ma duc la nutritionist! De atunci, din trei in trei saptamani ma duc in vizita, adica la control. Acelasi decor, aceeasi procedura. Ma cantareste o doamna si apoi astept sa discut cu doamna nutritionist despre cum fac fata dietei. Ma intreaba ce mai fac...cum ma simt si imi printeaza alt meniu. Mai comentez ca nu vreau supa...ca nu vreau aia sau aia...dar ajungem la un compromis intr-un final. Ma programeaza peste alte trei saptamani si astept, astept, astept.

Azi am programare la ora 16. Astept cam juma de ora pana imi vine randul. Ma cantareste o doamna si apoi astept cu doamna nutritionist despre cum fac fata dietei. Pai aveam 98 kg la inceput si la ultma vizita de acum 3 saptamani aveam 89. E ceva, nu?

duminică, 2 august 2009

gmail.com & yahoo.com





Adresele de mail corporate tind sa sa spuna cat mai multe despre seriozitatea unei firmei. Doar n-ati vazut pana acum pe cartea de vizita a unui bancher adresa @yahoo.com, nu? Nu se face! O companie serioasa isi cumpara un domeniu si-l foloseste ca parte din strategia de comunicare. Dilema mea abia acum pare. Oamenii care lucreaza la Google au adresele de coroporate la gmail? Dar cei de la Yahoo?