
E primul anotimp, de mult, cand vad
Frunzele cazute din copac,
Pe strada, balcon si chiar prin parc.
E prima oara, de mult, cand simt si ma gandesc
La lucruri care capata, din nou, un sens,
Un inteles apropiat, nu strain, ciudat sau abstract
E si prima data, de mult, cand imi doresc
Sa revad oameni, locuri si tot ce stiu ca mi-e drag,
Intr-un fel natural, simplu si poate cald,
Asa cum, de mult, incet, incet, fara sa stiu cum, am uitat…
Cu mult dor,
RăspundețiȘtergere"Unul dintre cei pe care poate iti doresti sa ii revezi :-) "
pai hai sa ne vedem :)
RăspundețiȘtergerepai hai :)
RăspundețiȘtergerecall me!
RăspundețiȘtergerete voi suna, dar un pic mai tarziu :-)
RăspundețiȘtergereesti prea trist pentru o zi racoroasa de toamna
RăspundețiȘtergereFi mai optimist si mai vesel
Bazine
Este mai mult abstract,nu trebuie sa fim sceptici.
RăspundețiȘtergere