Ciudat sau Abstract

E primul anotimp, de mult, cand vad

Frunzele cazute din copac,

Pe strada, balcon si chiar prin parc.

E prima oara, de mult, cand simt si ma gandesc

La lucruri care capata, din nou, un sens,

Un inteles apropiat, nu strain, ciudat sau abstract

E si prima data, de mult, cand imi doresc

Sa revad oameni, locuri si tot ce stiu ca mi-e drag,

Intr-un fel natural, simplu si poate cald,

Asa cum, de mult, incet, incet, fara sa stiu cum, am uitat…

Scoala de Vara 2010

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială (SAS), organizează in perioada 25 – 31 iulie 2010, in Bucureşti, cea de-a doua ediţie a Şcolii de Vara având ca temă: Grupurile de Risc şi Serviciile Sociale de Suport.

Acest eveniment se desfășoară în colaborare cu organizațiile membre şi partenere ale Rețelei Române de Reducere a Riscurilor (RHRN), cu asistenţa tehnică şi financiară din partea Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri si Criminalitate (UNODC) şi al Institutului pentru o Societate Deschisă (OSI) - Programul de Sănătate pentru Romi (RHP).

Școala de Vară este deschisă studenților şi masteranzilor din universitățile de stat şi private din întreaga tara, cu excepția celor care au participat la prima ediție. Sunt așteptați să ia parte la acest eveniment studenți şi masteranzi din domeniul sociologiei, asistenţei sociale, psihologiei, psihopedagogiei, pedagogiei şi medicinii, dar şi din alte domenii precum: științe politice, jurnalism, comunicare, administrație publică, drept, biologie, chimie, teologie etc.

Pentru mai multe detalii, inclusiv accesarea formularul de înscriere, vă rugam sa vizitați www.sas.unibuc.ro

Gesturi firesti

A fost un gest firesc, aproape natural si suficient de superficial ca sa para sincer. Recunosc ca toata dezamagirea mea trecuta a ramas acolo, in trecut, si cu o nervozitate controlata am zambit anticipandu-i miscarea si chiar am apucat sa zic... domnule Presedinte, in semn de salut. Mi-a zambit si mi-a intins mana. Stiti situatiile penibile in care nu-ti sincronizezi miscarile cand urmeaza sa dai mana cu cineva? Chestia aia de nu prinzi cum trebuie mana celuilalt? Eeee de data asta n-a fost cazul :) A fost o strangere perfecta!

Cioburi

…era ca acasa cand luam cioburi de jos de pe strada si ma uitam prin ele. Unele erau verzi, altele inchise la culoare si cand nu gaseam din acestea, ma multumeam cu cele transparente. Cu ele nu puteam sa sa ma uit la soare dar ceilalti copii nu stiau asta si eu eram in randul lor. Se mai intampla asa si cand ma uitam prin rigla, unde, aproape de gradatie, imaginea se vedea deformata…

A trecut mult timp de atunci si ciudat sa se intample asta iar… Aveam privirea spre pietrele slefuite si curatate in timp de pasi, pietre devenite acum subiect in gandul meu. Nu mai stiu sa fi fost cineva langa mine pe banca, cioburile prin care ma uitam inainte au reaparut intr-un fel, iar gandul de acasa se lupta cu cel pentru ea. Asezat, imi tineam coatele pe genunchi si cu palmele imi apasam incet tamplele. Cand clipeam, imaginea se limpezea de a trebuit sa fac asta din ce in ce mai des. O asteptam pe Crina.

Un fragment din “A doua zi”, din anul 2006. Este vorba despre un pasaj din gandurile unui personaj.

Prietenul Absolut

Tastez Marian Ursan si gasesc 2 persoane, altele decat mine. Le dau add as friends si astept. Daca o sa-mi accepte prientenia Marian Ursan si Marian Ursan, am sa va zic. Despre ei este vorba. PE FACEBOOK! Despre asta vorbesc! Ne concentram si noi daca tot facem efortul sa citim? Sa va cautati clonele sa vedeti cine sunt. Aveti multe chestii in comun, purtati acelasi nume, sunteti pe Facebook...

Oare ei se cunosc intre ei? La ce s-au gandit Marian Ursan si Marian Ursan cand Marian Ursan le-a cerut prietenia, adica eu? Ce tare! Abia astept sa-i cunosc. Poate mergem undeva si ne intreaba cineva cum ne cheama. Nu randeti ca nu ma refer doar la mine, vorbesc despre alte persoane, puteti sa verificati singuri. Eu as vrea sa ma imprietenesc cu ei, asa m-am gandit!

Plecand de la ideea cu cei doi, ma intreb daca exista cineva care sa fie prieten cu toata lumea? Adica sa aibe la Friends pe toti cei care au cont pe Facebook, tot globul pamantesc. Sa fie un fel de Prieten Absolut! Atunci cand te imprietenesti cu unul, cu oricine, apare ca ai un prieten in comun, adica pe Prietenul Absolut. Nimeni nu mai este strain de ceilalti. Vezi pe unul, il saluti! Daca mimeaza ca se gandeste de unde sa te ia, ii zici ca va cunoasteti, ca aveti un prieten comun... si lumea se relaxeaza brusc. Te prezinta mai departe prietenilor. Pari de incredere.

Intrebarea Te cunosc de undeva? o sa dispara din limbaj :) Cine mai poate sa puna o intrebare atat de stupida? Da, normal ca ne cunoastem! Si inca ceva, iti transmite salutari Prietenul Absolut... el n-a putut sa ajunga... stii si tu cat de sociabil e, avea deja un program. Prietenul asta Absolut trebuie sa mentina relatiile cu toata lumea. Nu-i usor. Trebuie sa zica la toti la multi ani, sa fie vecin in FarmVille, sa fie in mafia ta, sa-ti scrie pe Wall chestii simpatice, sa bage comment la poze, sa posteze clipuri. Cred ca vreau sa fiu prieten cu Prietenul Absolut! Pare foarte ok si are multi prieteni...

Dar sigur o sa apare si abuzuri. Unii o sa zica... Prietenul Absolut m-a pus sa fac asta, el m-a impins. Eu n-am vrut, nu stiu cum a reusit sa ma convinga. El e adevaratul vinovat. Parea ca are multe argumente si m-a convins. Vor fi si multi oameni care sa arunce cu pietre, mai ales cei care n-au cont pe Facebook, il vor repudia, mai mult, il vor arata cu degetul si isi vor feri copiii de el, vor pune in seama lui toate nenorocirile umanitatii moderne, vor venera impostorii care revendica meritul prieteniei universale si suprematia singuratatii perene si toti, dar absolut toti, vor striga in gura mare cu respiratia grea, aproape taiata dar plina de ura: trebuie sa moara, Prietenul Absolut trebuie sa moara, sa moara... si, abracadabra, prietenia absoluta va muri! La fel e si pe Facebook!

Societatea din parcare

Ce surpriza placuta, chiar foarte placuta. Desi m-am pregatit sufeteste sa deszapesesc masina, cand am ajuns de dimineata in parcare, viscolul a lucrat pentru mine. Imi venea sa-i fac cu ochiul. Parca era ceva intre noi doi. Nici pic de zapada pe masina. Cod portocaliu my ass! Pornesc masina, dau cu spatele, trag stanga ca sa evit duba din dreapta si Fordul din stanga, ma uit atent in retro sa nu lovesc masina lu' vecinu' de palier, incet pe langa Logan-ul lu' Carolica (sa nu va asteptati sa va descriu un accident ca n-a fost cazul, asta asa ca sa va treaca emotia), intru cu spatele in locul 9 (vacant de cand s-a mutat sor'mea) si dau sa ies cu fata. Ce sa mai ies ca urcasem pe zapada si patinam. M-am uitat sa vad daca sunt vecini la geam ca sa se amuze. Nimeni... :)

58 de minute m-am chinuit. 58! In viata mea n-am patit asa. Din viteza m-am urcat pe zapada, rotile erau in aer si patinau, practic bura masinii era pe zapada. Rezervorul era aproape gol, adica masina usora, si 58 de minute am dat zapada. Cinci-zeci-si-opt-de-mi-nu-te! Ajungeam la Viena in timpul asta cu avionul. M-a luat transpiratia, nervii si durerea de spate! Un vecin cu cainele se plimba pe langa mine. Cainele ham-ham si nici nu s-a gandit sa puna si el mana sa impinga.

Am iesit cu mare greutate intr-un final, am rezolvat ce aveam de rezolvat si cand sa ma intorc acasa (a venit RDS-ul sa repare internetu'), inainte sa fac dreapta pe alee, pana la Auchan, imi imaginam dezastrul din parcare. Ca sa intru in parcare, tre' sa urc putin, e o rampa acolo. Vin cu viteza si ce sa urc ca zapada era aruncata exat in drumul meu. M-am blocat iar. Hai cu balans, nimic, da' cu spatele, nimic, da, da si iar da, nimic, nimic si iar nimic. Cand vad o femeie ma impingea. Mi-a venit rau. Lasati tanti ca ma descurc, saru'mana, lasati, lasati... ce era sa-i zic? Mai cu forta? Eu stiam ca dureaza o ora sa parchez si mi-era rusine de ea. Cand apare un vecin din '72. Cu asta din blocul '72 ne bateam cand eram mici. Ne bateam... impropriu zis. Noi urcam pe centrala si strigam in gura mare m@#& lu' aia din '72! Ei ne prindeau si ne bateau.

Parca la zapada am ramas. Vad ca impingea baiatu' din '72 si mai apare inca un dom, cred ca tot din '72, asta initial dadea zapada de pe locul lui. N-au reusit! Am coborat sa analizez situatia. Acum aveti rabdare ca o sa va zic eu alta data povestea pana la capat.

Smallers

Cand schimbi metroul la Unirii ca sa mergi spre Universitate, treci prin pasajul ala lung si cu tavanul jos, de ma intreb mergeu cum naibii scap de acolo daca pica pe noi. Si cum mergeam asa, ghici pe cine vad...

Acum ne intoarcem in timp, exact ca in filme cand sta unu' asa cu fata ganditoare, imaginea incepe sa faca valuri si trece usor spre un plan alb negru sau sepia, se schimba decorul, lumina si sunetul. Se aud cirpituri de pasarele, soare afara si eu mai tanar cu 6 sau 7 ani, mergand in Laptarie, sus la Motoare. Cred ca aveam parul lung! Super-distractie sa vezi filme acolo vara! Cum mergeam devreme ca sa prindem locuri bune, pana incepea filmul, ne apuca foamea. Oferta: mici, cartofi prajiti, salata, fasole, carnati etc. Ma "rezumam" la niste mici cu cartofi si salata (sper ca doamna nutritionist nu citeaste... oricum a fost inainte sa o cunosc si regret fapta). Asa... acolo la mici, dadeai comanda si-ti zicea 10 minute, 15 minute... dupa situatie. Si era o fata asa simpatica acolo, simpatica foc. Ce discutii sa am cu ea? Dadeam comanda si fix in 10 minute sau 15 cum zicea ea, ma prezentam cu bonul. Azi asa maine asa, se intampla sa nu fie gata comanda si-mi mai zicea... inca 3 minute, 2 sau upsss am incurcat comanda. Nu ma suparam, cum sa ma supar? Imi placea de ea. Cred ca 2 veri am mancat mici.

Trec cativa ani buni si anul trecut o vad in facultate tadammm! Schimbam o privire, doua... ne salutam si trecem mai departe. Dupa o luna iar si iar pana ne trezim la Social unu' langa altul. Plin de incredere o intreb ce mai face si asa... spontan (sanchi am facut repetitie doua mainute in gand inainte) ii zic... auzi dar tu stii de unde ne cunoastem? Mirata ma intreaba de unde? Ii zic... de la mici. Ea zice... da, din Laptarie, normal ca-mi amintesc. Pai si ma mai tii maine, intreb eu... Da, zice ea, cum sa nu, erai cel mai simpatic client. Nu te enervai niciodata!

Si cum ma gandeam ce sanse am sa supravietuiesc in tunel, ea trece in sens opus si ne salutam. Ca sobolanii murim daca se inunda, va zic eu. Pai n-ai cum sa fugi, aia e toata problema.

Mutu

Ce urasc mai mult decat fotbalul pe lumea asta? Simplu talk-show-ul despre fotbal! Ce starea terenului, conditiile meteo sau ca aia si-au dorit mai mult victoria. Ai pierdut? Asta e! De ce e nevoie sa faci analiza minutului 46 si a stategiei de contra-atac a adversarilor? Defensiva nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor? Suporterii lor au fost mai apreape de echipa? Internationalul a jucat jalnic? V-a furat arbitrul? Sa mori tu?

In fine... despre Mutu am vrut sa zic cate ceva si-am iesit in off-side. Pe scurt, s-a drogat iar! Pai si la ce va asteptati? Bai stimata galerie, Mutu e si el om! Aste e firea umana! Abia acum il apreciez pentru fata lui umana si monstrii cu care sunt sigur ca lupta. Il mai apreciez ca vrea sa dea in judecata compania care a produs pastelele de slabit... Buna strategie, serios! Hai pase! Sunt liber!