E primul anotimp, de mult, cand vad
Frunzele cazute din copac,
Pe strada, balcon si chiar prin parc.
E prima oara, de mult, cand simt si ma gandesc
La lucruri care capata, din nou, un sens,
Un inteles apropiat, nu strain, ciudat sau abstract
E si prima data, de mult, cand imi doresc
Sa revad oameni, locuri si tot ce stiu ca mi-e drag,
Intr-un fel natural, simplu si poate cald,
Asa cum, de mult, incet, incet, fara sa stiu cum, am uitat…
